duminică, 15 ianuarie 2017

Redescoperindu-l pe Eminescu, un recital al actorului Emil Boroghină



Emil Boroghină, Societar de onoare al Teatrului Naţional Craiova, este invitat de Institutul Cultural Român Titu Maiorescu din Berlin să susțină un recital cu ocazia Zilei Culturii Naţionale şi a aniversării zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu. 

Seara de poezie şi muzică „Eminescu neu entdechen – Redescoperindu-l pe Eminescu are loc duminică 15 ianuarie 2017 la Loftbuhne der Schauspielschule din Berlin. Recitalul este prezentat în limba română, cu subtitrare în germană, urmat de un moment poetic din creaţia eminesciană susţinut în limba germană de actriţa Cristina Schuster, pe acompaniament al unor piese interpretate la violoncel de duo-ul Cătălin IleaConstantin Siepermann

Emil Boroghină a prezentat până acum recitalul său eminescian pe câteva scene din România, dar şi la Bruxelles, Atena, Budapesta, Veneţia, Roma, Praga, New Jersey, Montreal, Quebec, Ottawa, Toronto şi Beijing.  
O seară alături de Emil Boroghină este fascinantă. 

Am participat în 2015 la Filarmonica Oltenia alături de prietenii mei, bloggerii din Craiova, la un spectacol dedicat poeziei. Publicul nu mai respira atunci când recita Emil Boroghină.


Poezii de dragoste, despre natură, alături de poezii care evocă perioade din istoria României, poezii pe care le știam și poezii pe care le-am descoperit atunci.



Emil Boroghină ne-a purtat prin lumea lui Eminescu și ne-a arătat actualitatea poeziilor scrise acum 150 de ani. Minute întregi s-a aplaudat și nu ne venea să mai plecăm. 

La terminarea spectacolului, în holul Filarmonicii discutam împreună cu prietenii mei și managerul filarmonicii, Vlad Drăgulescu, despre acest spectacol. 



Trecuse vreo jumătate de oră și la un moment dat am avut bucuria să îl vedem pe actorul Emil Boroghină. Era foarte mulțumit de reacția publicului și am stat de vorbă. Ne-a dat cartea dânsului de vizită și ne-a invitat să venim și la alte spectacole pe care le pregătește. Nu-mi venea să cred că am avut ocazia să-l întâlnesc pe marele actor.

Mă bucur că la Berlin în 15 ianuarie 2017 va fi sărbătorită Ziua Culturii Naţionale și Emil Boroghină va prezenta publicului proiectul său Eminescu neu entdechen – Redescoperindu-l pe Eminescu. 

Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită în fiecare an pe 15 ianuarie, ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu, va fi marcată şi în acest an de reprezentanţele Institutului Cultural Român (ICR) din străinătate prin numeroase manifestări culturale, organizate în Austria, Belgia, Canada, China, Franţa, Germania, Italia, Israel, Ducatul de Luxemburg, Republica Moldova, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Polonia, Statele Unite ale Americii, Turcia şi Ungaria. www.icr.ro.

joi, 12 ianuarie 2017

Păzitul Fântânilor pe Malul Dunării


Oltenia este spectaculoasă. Mi-am propus să descopăr elemente particulare ale Olteniei, legate de modul de viață material și spiritual, să povestesc despre tradiții și felul în care oltenii se raportează la valorile creștine. Despre fântânile din Oltenia, despre grija pe care le-o acordă oamenii din sat și despre obiceiurile care sunt dedicate apei.

 PĂZITUL FÂNTÂNILOR este un obicei foarte vechi, care vine dinainte de creștinism. Se practica în satele din jurul drumurilor intens circulate. S-a păstrat încă, în satele din jurul Calafatului până la Segarcea. 



Am discutat cu cei care au copilărit sau locuiesc acolo, după aceea cu un om al cărților de la Biblioteca din Segarcea, cu un muzeograf de la Casa Băniei din Craiova și cu un realizator de la TVR Craiova. 

Alexandra Barbu, bibliotecar la Biblioteca “Mircea Radina” din Segarcea povestește: “În după-amiaza zilei de Bobotează începea marea forfotă. Femeile care aduseseră apă sfințită de la slujba de Bobotează turnau și în fântână pentru a sfinți și apa din ea, iar noi, copiii, începeam pregătirile pentru ÎMPODOBITUL FÂNTÂNII! Desfăceam sorcovele primite de la datul la grindă și pomul de iarnă al Marianei Iscruleasa – singura care avea parte de un asemenea pom - și ne strângeam cei care luam apă de la fântâna cerăcenilor pentru a o împodobi cât mai frumos. Era o adevarată întrecere, care fântână este cea mai frumoasă! Puneam bradul deasupra roții fântânii, înveleam stâlpii cu stuf de baltă și cu lănţişoare din hârtie colorată. Gardul îl împrejmuiam cu așternute și covoare frumos colorate, aduceam mese, făceam din rogojini un adăpost pentru a ne apăra de gerul Bobotezii. Se trăgea curentul electric, se montau becuri, se instala pickp-ul și se aduceau plăcile de vinil cu ajutorul cărora se întreținea atmosfera de sărbătoare. Uneori mai veneau și lăutarii sau câte un vecin sau consătean care cânta la acordeon, fluier sau ciompoi ( Mircea Ungureanu si Ghita Rădoi). 

Se aduceau paie, lemne pentru întreţinerea focului, frigări necesare pregătirii ospăţului din timpul nopţii. Se făcea grătar, se bea țuică fiartă și vin fiert, iar ca desert se pregăteau în ceaun, acolo la fântână, gogoși cu magiun de prune și dovleac. Când se lăsa întunericul se aprindea focul. 


Lanțurile fântânii erau legate cu lacăt, nimeni nu se mai putea apropia de fântână pâna dimineață. Băieții cei mari păzeau cu rândul ciuturile fântânii, nimeni neputându-se apropia de ea. Fântâna era păzită toată noaptea, pentru a nu «spurca» cineva apa. 

Veneau în vizită băieții de la alte fântâni, se făceau urări, erau cinstiți cu un pahar de vin, cu o ceașcă de țuică fiartă sau cu gogoși calde. De multe ori, aceștia încercau să spurce fântâna, dar păzitorii noștri erau tare vigilenți și nimeni nu a reușit acest lucru în anii în care și eu am luat parte la acest frumos și vechi obicei. Bătrânii, mai spre ziuă atunci când intervenea oboseala, îi puneau la încercare pe păzitori, încercând a spurca - simbolic - apa cu grâu sau porumb. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, băieţii care nu reuşiseră să păzească fântâna cum se cuvine aveau sarcina ca, până în zori, să cureţe apa, astfel încât în dimineaţa zilei de 7 ianuarie, când sătenii veneau să ducă apă proaspătă în gospodărie, aceasta să fie curată ca lacrima. Păzitul fântânii era prilej de mare chef: se cânta, se juca, se spuneau glume, pâna dimineața. Fetele și femeile, la miezul nopții, se retrăgeau.


Spre ziuă, înainte de a se lumina veneau femeile și luau jar din vatra focului și plecau la tămâiat. Dimineaţa, flăcăii care au păzit fântâna porneau cu Iordanitul. Mergeau la fiecare casă care lua apă de la acea fântană şi cu căucul din aramă turnau de trei ori apă în mâini fiecărui membru al familiei pentru a-şi spăla faţa. Cu aceeaşi apă și cu un mănunchi de busuioc stropeau toți membrii familiei făcându-le urări de sănătate și belsug pentru tot anul. Se stropeau pomii, animalele, păsările. Gazdele îi omeneau cu colaci, nuci și bani. După ce Iordanitul se termina, flăcăii se întorceau la casele loc, mulțumiți că reușiseră să păstreze apa fântânii curată. După-amiaza, se relua cheful cu ceea ce strânseseră de la Iordanit și cu ceea ce mai aduceau cei care își serbau numele”. 

Mi-a plăcut ce mi-a povestit Alexandra Barbu, parcă eram și eu acolo în sat. 

Am vrut să vorbesc și cu Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova și să vă povestesc despre acest obicei vechi. Realizează emisiuni care promovează gastronomia din Oltenia. La sfârșitul lunii decembrie m-a invitat la filmarea unei emisiuni care prezenta pregătirea Mesei de Anul Nou pe Malul Dunării, am cunoscut oameni și obiceiuri pe care nu le știam. Am scris un articol. Acum l-am intrebat despre acest obicei vechi și mi-a spus : “Am filmat de câteva ori pe la Poiana Mare și Desa. E un obicei care se întâlnește în satele de pe lângă Calafat. Bătrâni nu mai sunt în sat, dar copiii de atunci au la randul lor copii, se strâng acum pe uliță și păstrează acest obicei vechi. Fântânile se păzesc de duhurile rele care în noaptea de Bobotează se zice că ar umbla prin sate.


Atunci, chiar lângă fântâni se pun mese întinse cu bunătăți, se scot oale cu vin, se aprind focuri și se face larmă multă. Oamenii cântă și joacă pentru a izgoni spiritele rele. Cheful ține până în zori când se pleacă cu Iordanul, un colind de purificare”.



Ionel Cănureci este muzeograf la Casa Băniei din Craiova. Am discutat despre acest obicei autentic de pe Valea Dunării și mi-a povestit cum se desfășura la Poiana Mare și Desa. 
Ce am aflat in plus? Despre rolul comunității și simbolistica etnografică. Focul purifică. Lemnele de foc și cocenii îi dădea comunitatea pentru fântânile de pe drum. Toate fantânile erau păzite. Fântânile au imbatranit și ele. Locuitorii satelor au acum apă în casă și fântânile de pe drum nu au mai fost îngrijite, nu mai au apă curată. Există și o veste bună, primarul de la Ciuperceni s-a implicat, fântânile au fost curațate, le-a acoperit, a mers la autorități care au certificat calitatea apei. Sătenii folosesc și acum apa pentru animale și udat gradina.

Locuitorii din Oltenia sunt atașati de tradiții. Aceste obiceiuri și locuri minunate trebuiesc păstrate și promovate. 
Îmi plac locurile și oamenii de aici. 

Oltenia este spectaculoasă și vă invit să o descoperiți.

vineri, 6 ianuarie 2017

....pentru ca toată lumea sa audă de Colțul Românesc – SUVENIR de Sălaj



Promovez proiectele designerilor români, scriu despre brandurile românești și acum mă alătur cu bucurie celor care promovează Colțul Românesc – SUVENIR de Sălaj, primul kit de suveniruri autentice  românesti. După un an de documentare, creație și meșteșugărit, echipa formata din designeri, creatori de produs, meșteșugari și atelierul-șezătoare Mândra Chic & Muzeul de Pânze și Povești a realizat piese lucrate manual sau serii mici de obiecte tip suvenir, cu grafici originale, inspirate din specificul zonei. 




Din 2011 cunosc proiectele atelierului-șezătoare Mândra Chic & Muzeul de Pânze și Povești. Alina Zară este din Mândra și a venit împreună cu echipa sa în București la un eveniment care promova Țara Fagarașului. 




Era un eveniment care a durat două zile și am constatat că a doua zi au venit din nou cei care veniseră în prima zi. S-au îndrăgostit de produsele și oamenii din Mândra. Am scris, am povestit prietenilor și de atunci le urmăresc proiectele. 


Acum Alina Zară are alături o echipă mai mare pregătită să dezvolte proiectul Colțul Românesc – SUVENIR de Sălaj, atât pe plan local cât și național. 
Este un proiect pilot al Fundației pentru Educație si Dezvoltare Locală Agapis – Sălaj, cofinanțat de Centrul de Cultură și Artă al județului Sălaj. Partener este Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Sălaj Plus. 

Kitul de bază cuprinde: perne decor de zestre și podoabă, zadii de socăcit cu aplicații manuale, straițe urbane, bijuterii inspirate de tezaurele dacice din Sălaj, cărți poștale cu poveștile locului, tricouri cu aplicații lucrate manual și inspirate din modelele vechi de spăcele (ii sălăjene) mixate cu vorbe nealcoșe din partea locului, elemente clasice de tip suvenir. Acestora li se adaugă și un pachet gourmet, care cuprinde: miere de albine, pălincă, prune uscate cu nucă, silvoiță, vin spumant și alte bunătăți locale. 



Brandurile românești au nevoie de oameni inimoși, care pun pasiune în ceea ce fac. Această echipă a realizat produse care vorbesc despre istorie, emoții și locuri minunate. Acum le prezintă publicului și ne invită să le descoperim. 

Pernele decor de zestre și podoabă sunt cusute manual, din materiale naturale fabricate în România, cu aplicații de pânze cusute și texte brodate. Când le privesc îmi vin în minte imagini cu pernele pe care le regăseam în casele bunicilor la loc de cinste și grija cu care femeile coseau toată iarna. Aceste perne sunt realizate de 6 meșterițe sălăjene, în colaborare cu atelierele-șezătoare Mândra Chic, din cadrul Muzeului de Pânze și Povești din Mândra, Țara Făgărașului. 

Pernele au forma clasică de „puiuț” tradițional, iar pernița colț este reinterpretarea unuia dintre cele mai populare simboluri românești, colții lupului, care reprezintă semnul de forță care te scoate din întuneric la lumină, te călăuzește pe calea cea bună și îți poartă noroc. Din luna februarie se pot comanda online, le găsiți în magazinul Colțul Românesc.
 

Vă plac zadiile (sorțuri de bucătărie) de socăcit? Sunt cusute manual sau țesute după izvoade vechi locale descoperite în muzee, sunt realizate din materiale naturale fabricate în România și brodate cu vorbe de socăcit (bucătărit) din partea locului. 
Au aplicate pânze cu motive tradiționale din zonă sau reinterpretări a unor elemente specific locale: albine, ceapa de Pericei, pasărea de pe ceramica de Zalău, prunele folosite la celebra pălincă din zonă sau simboluri decorative. 


Vă invit să admirați straițele urbane. Straița din această colecție însoțeste povestea oricărei călătorii prin lume.



Colțul Românesc ne invită sa trimitem celor dragi cărți poștale. Este o colecție de imagini și povești reprezentative într-un set de cărți poștale de excepție oferite de fotografii Sebastian Olaru, Mirel Matyas, Lucian Milas, specialistul în gastronomie locală Mircea Groza, pictorul Gheorghe Ilea și graficianul Oana Mărieș. 

Povești despre căsuțele țărănești din Sălaj, despre Grădina Zmeilor, despre daci și romani, pălincă, miere sau slănină friptă-n botă, despre nunțile ca spectacol popular, despre fetele nelcoșe din zonă sau zestrea veche din lăzile de zestre autentice, le găsim pe toate în cărțile poștale cu poveștile locului. 



Este interesant conceptul acestui kit de suveniruri. Găsim și o linie specială de obiecte clasice de tip suvenir inspirată de specificul local. 

Tricouri cu aplicații lucrate manual și inspirate din modelele vechi de spăcele (ii sălăjene), brelocuri, insigne, magneți, tricouri sau sacoșe de pânză cu grafici stilizate.

Totul este o poveste, vă invit să descoperiți toate produsele de la Colțul Românesc și să comentați ce v-a plăcut cel mai mult. 

Zestrea contemporană cu elemente de patrimoniu local, reinterpretate în design modern îmi transmite emoții puternice despre locuri și oamenii de care îmi este dor.